.... si cu promisiunea de a vă spune în curând de ce uneori îmi place ca tipologie umană mai mult Valerie Jean Solanas.

Pe curand,

C.

Este cumva anticipata discutia de azi prin referirea pe care am facut-o in articolul precedent la vanzarile din Art Point-uri.

Toate zonele turistice ale oraselor vand suveniruri, iar artistii s-au adaptat uneori mercantilismului acestui curent de expunere cvasi-stradala.   Povesteam candva  despre vacanta pe malul Adriaticii si imi amintesc tot de acolo, lunga strada peitruita, in pantă, unde se comercializau toate obiectele hand-made posibile.  Erau si mici ateliere, in care te aplecai la intrare sa nu te lovesti cu capul de pragul de sus.
Cu alte cuvinte pictorul, la fapt de seara, isi disocia personalitatea si târa dupa el muza din linistea creatoare a mansardei luminoase, se imbraca boem si trecea la marketare. Cu mare usurinta vedeai nascandu-se rapid mici lucrari in creion, acuarela, ulei ori acryl.  Altii, hand-altfel-pricepuţi, insirau margele.  Cei mai multi incercau sa ignore furnicarul continuu si sa ramana sobrii si patrunsi.  Mi s-a intamplat sa intalnesc totusi si o pictorita nervoasa...   Si ea si muza aveau mari probleme de adaptare la fluxul continuu de oameni prea curiosi.  Dar alta e povestea azi!

Alternativa acestei naturaleti auto-impuse de catre insasi creatori in scopuri mercantile au fost si raman printurile.  Artistul, non-contactabil in agora, vinde dreptul de imagine iar calculatorul imprima.  Principial nu sunt de acord cu ce este tiparit, desi eu insami am cumparat...

In anii '90 eram studenta si vedeam Parisul. Intram cu bilete reduse peste tot pe unde se putea si mancam pe apucate.  Am inghitit orasul ca o hămesită.  Am adus cu mine inapoi, cinci minunatii de printuri.  Mama cand le-a vazut, mai ca nu le-a pus pe foc..  Eram oarecum buna la argumentare si i-am amintit ca si in casa noastra exista printuri pe pereti, frumos inramate si sterse de praf in mod constant.  Asa ca ce atata suparare?! Mi-a replicat ca da, sunt printuri, dar sunt aduse de tatal ei, bunicul meu, din perioada studiilor sale in Germania si ca au o anumita valoare pentru ea... sa nu mai comentez atata!
Totusi mama, in ciuda unui argument nevalid, a avut dreptate intr-un final. Nu am gasit placerea sa inramez acele imagini aduse de mine, tipic pariziene, nici atunci imediat si niciodata dupa.  Sunt facute sul si ar sta frumos doar pe o scara de bloc.  Imi recunosc eroarea.

Lectia pe care am invatat-o este ca arta nu inseamna carton imprimat la tipografie si in orice caz nu in serie, oricat de buna ar fi lucrarea dupa standardele programelor computerizate care fac corectura de culoare, context si alte aberatii..  Si se pare ca am invatat-o bine si am si transmis-o, caci un tanar urmas, vizitand tot Parsiul, si-a cumparat din banii de buzunar... tricou si sapca PSG insa si o lucrare mica, facuta la botul calului, in piata pictorilor... Cum va alege el, urmasul, arta mai tarziu... e o alta discutie. Va deveni, evident, mult mai selectiv. Momentan, la o varsta tolerabila, s-a prins cumva ca nu e cazul sa cumpere un print cand poate lua direct un mic tablou schitat in cateva minute in pastă groasă de culoare...

Pe curand,

C.

Turismul dedicat artei este una dintre pasiunile celor dragi mie.  Ii astept de fiecare data cu impresii si descoperiri de la fata locului.
In prima parte a acestei luni, o escala de aproximativ o saptamana in Italia mi-a adus in patrimoniu iar eu trimit catre memoria colectiva pentru un anume motiv, un artist egiptean stabilit de ceva timp in San Gimignano.  Artistul se cheama Mamdoh Badran, are studii de arta la Academia de Arte (Frumoase) din Alexandria, insa locuieste si creeaza, cum spuneam, in Italia.  Mediul in care lucreaza sunt acuarelele si uleiul.  
Vinde lucrarile sale originale si... printuri.  Iata ceea ce este asadar interesant si aici as vrea sa cantonez discutia de astazi: cum se marketeaza in strainatate un astfel de artist, cum face altfel spus bani din pictat, de pictat.
Stam de vorba evident despre arta contemporana, cea mai greu vandabila daca ma intrebati pe mine, cel putin in piata romaneasca, extrem de reticenta si restrictiva pe canalele cu care lucreaza.
De asemenea, pentru a stabili parametrii discutiei, suntem limitati cel putin astazi la impresii de marketare pentru contemporanii sa le spunem "traditionali" si in plus "tineri".

In primul rand nu cred sa existe artist al zilelor noastre care doreste sa vanda cu adevarat si care sa nu aiba o pagina cat de mica sau free ar fi ea, pe internet.  Noi insine am ajutat in mod benevol, de cate ori am avut prilejul, promovarea in acest mediu si suntem deschisi in continuare oricarei colaborari pe acelasi tipar.

Artistul plastic, daca ne referim numai la el, vinde din atelierul sau, vinde prin micile targuri de arta (la cele mai mari trebuie sa ai deja un nume pe piata) ori la adunarile stradale cu profil mai larg, dar destul de bizar si in fine, daca aceasta ideea ar putea coaliza in jurul ei initiativa mai multora, prin Art Point-uri.

Iata subiectul de azi, caci in sfera ArtPoint:  San Francisco include asta; Canada de mai sus isi declara misiunea aceasta; grecii prin Kir. Papasotiriou vand la ArtPoint in aeroport replici; japonezii au din titlu declaratia de arta contemporana printr-un echilibrat si estetic ArtPoint; in fine, Romania numeste aşa inclusiv un saloan de tatuaj (arta contemporana?) dar si o galerie-atelier-studio aflata in zona Bulevardului Regina Maria, in Bucuresti.

Am plecat de la Mamdoh Badran, pentru ca metodele de marketare ale acestui artist contemporan in Italia, incep si converg prin intermediul Art Point-ului sau din Via Innocenti si catre atelierul sau, distinct indicat turistului pe schema de orientare.
Cu alte cuvinte, un cat de mic spatiu in zona turistica trasforma arta de colectionat in arta la indemana publicului larg.

Si imi amintesc aici (pentru ca zona Romană cu Dacia, parcurile Ioanid si Icoanei-Universitate-Armenească iar peste bulevard Biserica Alba-Ateneul-Calea Victoriei a fost cutreierata si explorata de mine indelung, asa cum ii sta bine scolarului, cu ghiozdanul in spate) de un mic gang - spatiu acoperit, spuneti-i cum vreti din Bucuresti, in spate la Eva.  Celor din oras si crescuti in aceasta mahala poate le spune ceva locul. Acum in locul CEC-ului este o patiserie frantuzeasca, insa zona de vanzare a artei, lipita de fostul CEC, un adevarat si incipient Art Point, inca exista!  Nu discut aici si nu comentez calitatea ori notorietatea lucrarilor plastice care se vand si azi in spate le Eva. Ceea ce vreau sa subliniez este ca asemenea mici intranduri de arta, unde in spatii putin generoase se expune, sunt in opinia mea, de esenta conceptului Point si iata, Art.  Daca pe de alta parte, in jurul acestui loc se creeza o intreaga platforma, cu "flay-ere", hartă turistica, promovare on line si in fine cu vanzare de printuri se contureaza, un pic, afacerea.  Am subliniat textul anterior, pentru ca aici am un capat de pod ce va face obiectul unui alt articol: in ce masura printurile pot fi sau nu obiecte colectionabile.  Ne vom lamuri.

Pictorul Mamdoh Badran vinde asadar in mod florentin, clar occidental si prin atelierul sau si prin Art Point-ul dedicat turistului usor grabit.

Pe curand,

C.

Pentru aceia dintre dumneavoastra care vreti sa stiti cum ne speria pe noi o cana pentru apa, gasita intr-un pod misterios, avem dovada existentei ei ciobite!
Ea vietuieste intre acerii fabulos colorati ai aceleiasi gradini primitoare.

Pe curand,

C.