Vă aştept şi de-acolo, aici.
Pe curând,
C.
Ceea ce în mod inspirat Cristian China-Birta numeşte "ispravă" se va vedea în privinţa colecţiilor, foarte curând şi pe pagina blog-ului său.
Vă aştept şi de-acolo, aici. Pe curând, C.
0 Comments
Pe o piata saturata de obiecte colectionabile, tinta predilecta a comerciantilor de arta este colectionarul. Cum este el recunoscut de catre vanzatori, cum i se castiga bunavointa ori dimpotriva, daca este un profan, cum i se cultiva interesul, sunt toate acestea taine bine pazite. In cele de mai jos va voi da indicii despre tipologia colectionarului: aveti in fata dumneavoastra un colectionar prin traditie, unul prin mimetism, unul de bani gata ori pe insusi Mecena? Pentru a nu fi excesiv de critici (intrucat mi s-a atras, delicat, atentia, ca parem doar invidiosi, nicidecum cunoscatori) nu voi mai face in aceasta postare prea multe referiri la tipologia colectionarului de bani gata. Voi reaminti doar ca acesta este, intre cele patru clase pe care le-am identificat, cel mai putin instruit si asta pentru ca "marirea" la care a ajuns nu i-a dat timpul necesar sa acumuleze suficiente informatii care sa il transforme intr-un rafinat (si poate nici nu isi doreste asta). Daca in general colectionarii sunt persoane cu un intelect avid de cunoastere si care isi improspateaza si imbogatesc permanent latura artistica a spiritului lor, colectionarii de bani gata doresc in anii "debutului" lor doar o investitie sigura. Aici este si greseala pe care cel mai adesea o face acest tip de achizitor: el nu solicita sfatul avizat, ori chiar daca il solcita, devine fara sa stie victima comerciantului care nu doreste decat sa isi plaseze cat mai bine marfa (exemplul l-am dat in secventa (1) a acestui articol despre tipologiile colectionarilor). Basta cu critica! Si-atunci sa fim constructivi si sa ii dam bunului domn capitalizat recent un exemplu de investitie mai la indemana (turcul chior fiind o alegere mai greu digerabila)... Pana sa intram in arta secolului XXI, ramanem fideli perioadei de creatie plastica cu debut in jurul anului 1940... pictorita Ligia Macovei. La fila 2 a licitatiei Casei Grimberg din luna decembrie 2o13, lotul 24 este lucrarea "Flori" a talentatei eleve din clasa de desen a lui Jean Steriadi. Cu o valoare estimata intre 2.200 si 3.500 eur, lucrarea nu si-a gasit cumparatorul (inca). De ce as alege, daca bugetul pe care mi-l aloc pentru investitie se apropie de suma minima, aceasta pictura. Autorul: reluam, Ligia Macovei (Iulia-Ligia Tomescu) expune pentru prima data in 1943 in Salonul oficial, are cateva participari la expozitii de arta romaneasca trimise in strainatate, este extrem de spontana in creatie, are un stil recognoscibil cu o cromatica fova (vorbesc bazaconii?). Ei bine, ideea este ca pensulatia acestei artiste vibreaza inca, e frumos colorata (acum e mai bine?) si concluzia este ca intorci capul iar si iar (criteriul meu stilistic). Vizibilitatea pictoritei: o singura vorba - Muzeul Ligia si Pompiliu Macovei (vom avea prilejul sa vorbim, in articole separate, despre colectiile tip muzeal). Tema: eternele flori, buchete, vase... continua sa fie tranzactionate, indiferent de autor, iar subiectul pare sa nu epuizeze niciodata dorinta de clasicism a achizitorilor. Aici as avea o oarecare rezerva: generala pentru ca nu sfatuiesc neaparat in favorizarea acestei teme si speciala pentru ca, daca e sa marturisesc de ce o admir pe Ligia Macovei, ei bine, portretele acesteia le iubesc indeosebi. Mediul, dimensiunea, listarea: ulei pe panza, 66/81, lucrare de catalog. In fine, priviti cu atentie pictura (fotografiile de pe site-ul Casei Grimberg va vor ajuta intr-o marire a imaginii prin lupă)... este foarte frumoasa! Concluzia mea ar fi ca la un ciclu preconizat de circuit al operei de 50/60 de ani (cumparare-vanzare-cumparate) cota de piata este de crestere, daca valoarea achizitiei se situeaza la pragul minim afisat, ori daca este acceptata o oferta mai mica de catre vanzator. Pe curand, C. Va invitam sa vizitati "Pagina colectiilor virtuale", unde puteti intra in dialog cu noi printr-un set de intrebari standard pe care ni le puteti adresa.
Va invitam sa ne scrieti si despre colectiile dumeavoastra, iar noi va vom ajuta sa le promovati (si) prin interfata acestui blog. Astazi, pentru dumneavoastra, pe "Pagina colectiilor virtuale" o frumoasa pasiune pentru ceramica Art Deco - atent colectionata de Hans Henniges. Caruia, desi pe romaneste aici, ii multulim pentru promptitudinea si prietenia cu care ne-a ajutat in anumite identificari... ceramice. Pe curand, C. Micul cumparator va merge cel mai adesea in pietele de vechituri si va cauta obligatoriu in traseul sau magazinele de antichitati. Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line. Ma pregatesc sa inchei seria "Anticariate" cu cateve comentarii asupra pravaliilor mele favorite, urmand ca in episodul 4 sa dau si un vot de blam.
Desi intr-unul dintre articolele precedente am facut un usor comentariu laudativ la adresa unui magazin din capitala, marturisesc acum ca acesta este in top 5 mai pe la pozitia... 4. Voi incepe cu pozitia prima si voi "declasa" Bucurestiul in favoarea unui magazin de antichitati din provincie. Acestor afaceri dinafara capitalei le contest in general doar calitatile moderne de marketare (ceea ce la urma-urmelor nici nu prea conteaza). In schimb au de foarte multe ori lucruri interesante la preturi rezonabile. Este cazul anticariatului meu favorit, situat in Tg. Mures, intr-o locatie dedicata, ampla ca spatiu, cu parter, etaj si vitrina destul de generoasa. Proprietara vă va fi intotdeauna un ghid atent, se va adapta polictically correct si la limba romana (desi o vorbeste cu dificultate evidenta) nu va ascunde defectele sub standardul "e vechi" ci va atrage atentia asupra acestora, in fine, are in magazinul sau cate ceva pentru fiecare. I-am apreciat pasiunea, corectitudinea atitudinii si daca n-ar fi fost magazinul in Tg. Mures, as fi zis ca stapana locului a crescut in bunul obicei al negustorilor armeni (sau poate cine stie?). Din al caror magazin nu poti iesi fara sa nu cumperi ceva! Era la pozitia doi tot provincia, cu un magazin situat pe un drum national, in zona Olteniei. Voi reveni, intrucat in ultima vreme, din punctul meu de vedere, marfa pe care o gasesti acolo nu mai corespunde intrutotul notiunii de "antichitate" si, in acest moment in topul preferintelor (mele) este un bun loc trei, urcand in schimb capitala... Ne reintoarcem la Bucuresti, unde doi anticari, tata si fiu, duc traditia acestor magazine, printr-o frumoasa atitudine comerciala fata de cumparator: cauta mereu sa isi imbogateasca oferta, sunt atenti la doleante, dau lamuriri cand ii intrebi. Doua magazine, doua locatii diferite, intr-una fiul, in cealalta tatal. Sa zic acuma si defectul: fiul il intrece pe tata! Seniorul pare usor mai plictisit, poate are grijile lui, eu, cumparator n-am de unde stii... In schimb fiul, cu o mica negustorie tot aproape de fostul cartier evreiesc al Bucurestiului, are o viata dedicata afacerii sale. Este placut, atent, are marfuri verificabile, preturile ii sunt rezonabile si daca esti client, negociabile. In fine, la pravalia lui poti intalni deseori oameni interesanti, care trec poate sa spuna doar buna-ziua, ori sa se bucure de compania anticarului, ori sa caute ca de obicei un obiect care sa le completeze colectia. Iustin Zegrea, pe Bărăţiei, la nr. 52. Treceti sa il salutati intr-o zi si cred eu ca nu vă va dezamagi. Locul trei e la Horezu, unde alaturi de magazinele de ceramica, intr-o locatie comoda, accesibila, vizibila, de ani buni isi desfasoara negustoria o familie cu nume aproape predestinat. De cand vizitez insa acel magazin, marfurile s-au diversificat, excedand uneori notiunea de "antichitati". Poate sa fie cerintele pietii, poate sa fie epuizarea surselor (desi stiu ca doamna, stapana locului, face multe eforturi pentru aprovizionare) nu stiu... In vremea din urma magazinul vinde si multe lucruri noi, pe ideea de "antichizat". Sigur, acestea nu sunt vandute drept vechi, negustorii sunt extrem de cinstiti si corecti la preturi, totusi, nu mai au marfa exclusiv veche, ca altadata... O vorba in plus despre ei: minunata colectie de ceasuri trebuie vazuta si mai apoi, daca vreti o anumita piesa de mobilier, este posibil ca stapanii negotului sa v-o gaseasca! Pozitia 4, Bucuresti, pe Academiei, o atmosfera placuta, o oferta frumoasa de carte veche, vanzatori atenti si instruiti (merci, Eugen). Uneori un pic prea comercial pentru gustul meu, dar nu pot reprosa asta unor negustori versati ca cei din Anticarit 1... In fine, la ultima pozitie in topul 5 al Colectionarului as include anticariatul bucurestean de la Dalles. Cu 413 "like" -uri pe FB ai zice ca sta bine. Si sta, nimic de zis, are marfuri tare frumoase, are preturi tare bune, totusi... Hmm, e intr-un con de umbra, poate nemeritat iar targurile din incinta salii pe mine cel putin ma exaspereaza atat de tare, ca pur si simplu nu mai intru! Desigur nu e vina anticariatului si puteti oricand sa fiti cel de-al 414-lea admirator.... Pana la votul de blam (episodul 4 al ciclului "Magazine de antichitati I", va spun pe curand, C. |
ColecţionarulContemporanul "ce hobby-uri ai?" (pe vremuri în Oracol spuneam: Flori, Fete, Filme sau Baieţi?) s-a transformat la mine Arhiva
February 2018
Categorii |