Cum este el recunoscut de catre vanzatori, cum i se castiga bunavointa ori dimpotriva, daca este un profan, cum i se cultiva interesul, sunt toate acestea taine bine pazite.
In cele de mai jos va voi da indicii despre tipologia colectionarului: aveti in fata dumneavoastra un colectionar prin traditie, unul prin mimetism, unul de bani gata ori pe insusi Mecena?

Fara a avea pretentii de connaiseeur, pot numai sa spun ca, in opinia mea, turcul chior este mult subestimat (ferice de cine l-a cumparat) iar drumul de tara isi justifica la limita pretul cu care a fost achizitionat si asta numai pentru ca este vorba despre Camil Ressu.
Discutia pe care vreau sa o fac aici este daca intr-adevar acel pret minim, de 12.500 eur a fost aruncat de catre cineva la intamplare. De ce prima strigare? De ce nu s-a licitat?
Daca analizam pictura indeaproape, aceasta are o expresivitate socanta. Cu un ochi inchis, bolnav, orb, in celalalt personajul isi concentreaza intreaga personalitate. Caftanul ponosit, intr-un maro rece ca zatul cafelei la nisip, pozitia "inchisa" a mainilor si a picioarelor personajului, masa goala la care sta, dar mai ales, revin, privirea aspra cu care te intampina turcul, nu au nimic frumos, nimic atragator. Vrei totusi sa stai de vorba cu el, sa fii langa el la masa, pe scaunul neocupat. Terasa deschisa in fata careia vei sta se pierde in peisajul ondulat al dealurilor, cu geamia, maslinii si casele satului.
Ar putea fi cumparata o astfel de lucrare la intamplare? Raspunsul cert este nu; o astfel de pictura nu isi poate avea locul decat in colectia unui cunoscator.
Colectionarul de bani gata va alege lucrari simple, vizual armonice, banale, "usoare".
El a licitat pentru dumul de tara pentru ca: (1) e Ressu; (2) e clasic si corect cromatic - drum cu punct de fuga, umbra-lumina aplicate "ca la carte"; (3) are copaci maiestuosi si un peisaj "de acasa", cu acoperisuri cu olane rosii. Comoda asadar din punct de vedere estetic, o astfel de lucrare nu iti pune intrebari existentiale.
Ceea ce greseste in general colectionarul de bani gata (intrucat el nu are flerul colectionarului traditional care sa ii permita sa vada ciclul de minim 50-60 de ani al unui bun) este in primul rand alegerea palierului pe care liciteaza - intra pe piata tablourilor, fara a-i intelege subtilitatile; apoi ca se lasa tarat in competitia cu adrenalina a "ofertarii" - cu alte cuvinte nu stie cand trebuie sa se opreasca; in fine, are o intelegere minima asupra investitiei insasi - isi doreste sa aiba capitalul in siguranta, dar obtine efectul contrar si isi va irosi incet si sigur, cel putin 10 ani, averea (dupa aceea, incepe sa inteleaga).
Cat de multa nevoie are insa piata de astfel de colectionari?
Ei sunt, fara indoiala, o realitate si sunt printre cele mai curtate personaje. Vanzatorul de arta isi doreste noi averi in portofoliu, mizand pe faptul ca acesti viitori colectionari, desi initial totalmente neinstruiti, cumparand dupa ureche ori sfatuiti prost, vor ajunge intr-un interval de timp rezonabil (10, 15 ani) sa intre in piata ca si cumparatori, daca nu avizati, cel putin mai atenti la tranzactionare. Iar mai atenti la tranzactionare inseamna lucrarile atipice, incomode, care te fac sa intorci din nou si din nou privirea spre ele si sa descoperi o alta nuanta. Acestea vor atrage marile capitaluri.
Iata raspunsurile la intrebarile de mai sus. Cunoscatorii sunt putini, motiv pentru care tabloul lui Ressu, intitulat de casa de licitatie "Clientul fidel" ("Turcul chior" ori insasi numele lui cred ca i-ar fi spus mai degraba pictorul Ressu) a fost adjudecat practic fara licitare.
Si voi si eu, cand o sa il intalnim pe turc, o sa avem o lunga discutie (pana atunci, ne putem cufunda privirile, eventual, in peisajul din spatele propriei ferestre).
In episodul (2) al acestei istorii, o sa aleg o pictura neadjudecata, aflata inca in portofoliul Casei de licitatii Grimberg, lucrare listata pentru un pret extrem de rezonabil. Tablou pentru bugete mai mici, prin analiza caruia vreau sa demonstrez aceeasi teza, a prea putinei instruiri a celor nou intrati in piata de arta, colectionarii de bani gata. Si sa schimb, daca se poate, cate ceva.
Pe curand,
C.