Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.
Am fost intotdeauna adept al fidelizarii, indiferent ca aceasta se refera la marca de apa minerala pe care o consum ori negustorul cu care imi place sa schimb doua vorbe.
Este o lectie pe care am invatat-o in copilarie.
Achizitorul este un personaj pe care l-am cunoscut in urma cu ceva ani, in mahala. Imi petreceam uneori dupa-amiezele de dupa scoala in apartamentul vast al doamnei S, astazi trecuta demult in nefiinta, si ea, gracila aparitie si soricarul ei pe nume "X".
Doamna S, venita dupa 1900 in Bucuresti dintr-o zona a Muscelului, ca tanara studenta la litere fusese una dintre iubitele lui Mircea Eliade. Istoria acestui amor, pe care imi pare rau ca nu mi-o mai amintesc in amanunte, era consemnata pe fila de garda a uneia dintre editiile tarzii ale lui Maytreyi, de insasi mana scriitorului.
Eram fascinata de personalitatea si povestile tineretii doamnei S si, dobandind la randu-mi increderea ei, aveam libertatea copilului de a umbla prin toata casa. Ii stiam rostul, ii stiam vizitatorii. In acest mic univers, ma inspaimanta oarecum un personaj masculin, care se uita chioras la mine de cate ori venea si ii deshideam eu usa.
Era Achizitorul.
Politicos, vazand febletea doamnei pentru mine, nu facea nici un fel de comentariu, iar eu, mai mult infricosata in fata tacerii lui inghetate, ma refugiam acasa. Totusi au fost intalniri la care am asistat. Se negociau diverse bunuri din casa doamnei S, impovarata pesemne de cheltuielile unei case mari, ramase atat de pustie dupa moartea sotului, a copilului...
Au plecat rand cu rand din acea casa cartile "doctorului", mobilierul sufrageriei, lampile de Murano, obiectele decorative.
Nicicand insa doamna S nu purta discutii inafara casei sale ori cu mai multe persoane din aceeasi bransa (a anticarilor). Unicul ei vizitator pentru achizitii era personajul de care v-am povestit mai sus.
Am inteles ulterior valoarea unei astfel de relatii. In fond era trainica, discreta, punctuala.
Proprietarul se simtea in siguranta, nu era sub riscul pradaciunilor, iar el, Achizitorul, avea credite in alb la intreaga generatie octogenara a unui vechi cartier bucurestean.
Acelasi tip de fidelizare se creeaza si in magazinele de antichitati in ceea ce ii priveste pe cumparatori.
Rolul Achizitorului este aici de a-si plasa la randu-i marfurile acelei clientele avizate (a se citi "colectionari") carora le cunoaste deja (daca isi cunoaste comertul) gusturile si interesele.
La randu-le, colectionarii se bazeaza pe achizitori, intrucat de cele mai multe ori, sunt quasi-anonimi si cer discretia celor care scotocesc pentru ei. In plus, ei nu au timp sa dezvolte relatia directa cu proprietarul si trebuie sa se increada in ochile si urechile altuia. Ori, voiajand de al un anticar la altul nu poti avea siguranta bunului pe care il cumperi... iar pretul este de cele mai multe ori mare si nu ai nevoie de gauri negre in buget.
Vom avea curand prilejul sa facem si cateva aprecieri asupra anticariatelor bucurestene ori de-aiurea.
Pe curand,
C.