"Minunate" adunaturi de obiecte inutile, cvasibunuri decorative sunt prezente in casele oamenilor; rau e cand apar si in public sub denumiri si descrieri mirobolante. Li se alatura o sintagma notorie si se incearca tranzactionarea lor.
Cel mai la indemana exemplu care imi vine in minte este o licitatie la care am mai facut trimitere, cu prilejul insignelor (FreaKollection I - Interesantii). Ce-si zice el tot romanul si pesemne si casele de licitatii: daca e din epoca de aur, se vinde.
Sigur, in cazul marketingului de la vanzatorii profesionisti exista o doza de bun-simt, astfel incat sunt selectate, in principiu, obiectele care au cat de cat un potential. Cum ar fi, pentru licitatia despre care va poveseam: picturi si afise tematice, revistele Times din '48 si '66 cu portretele liderilor comunisti ori cadouri prin ele insele valoaroase (ca porumbitele din imagine, daruite cu doi ani inaintea caderii Sahului Iranului, de catre acesta, sotilor Ceausescu - adjudecate cu 7.500 eur).
Este si problema noastra, dar din alta perspectiva. Suntem asaltati de astfel de obiecte, care numai valoarea documentara (de alta natura nici nu mai poate fi vorba) nu au.
Daca pestele de sticla in "degrade", omniprezent pe vechile televizoare alb-negru ale romanilor, ar putea sa isi gaseasca locul intr-o istorie a kitch-ului comunist - din cate imi amintesc chiar a fost inclus intr-o astfel de expozitie, in urma cu cativa ani, la Muzeul de Istorie, dobandind astfel valoare documentara - cu siguranta sunt zeci de alte obiecte care nu au nici un fel de potential, sunt pur si simplu stupide.
Aruncati-le!
Pe curand,
C.