Imi amintesc de o experienta strict personala cand, aflata in vacanta de vara, am bagat in geanta un servetel cu sigla restaurantului unde luasem masa, undeva, pe coasta Adriaticii. Putin probabil ca o sa ma mai intorc vreodata acolo, sunt zeci de locuri in lumea asta de vazut. Pur si simplu insa ne-am simtit bine, era o zi minunata de intimitate alaturi de cei dragi si am impaturit cu atentie sevetelul, varandu-l in ruxac. A trecut un pic de timp si, in aceeasi vacanta, am mai luat si de pe alta masa un reminder! Asta chiar a fost grav! Cum am reparat gafa, va arat mai spre sfarsitul postarii.
Pana una alta, melancolia primului moment, speranta de reintoarcere, visul capturat intr-un petec de hartie ar merge o data. Cand e si a doua oara si a treia si la masa de Paste - ca sunt sevetelele cu iepurasi si la Craciun - ca apar crengutele de brad, mosul si cadourile... tot pe servetele... e foarte grav!
Acum veti spune, poate: copilul aduna, lasa-l daca ii place, decat sa imi ceara bani sa isi cumpere bazaconii, mai bine sa ia servetele gratis de la toate mesele unde mergem impreuna. Detest si contest un astfel de obicei, el nu este nici sanatos, nici frumos si nici nu va crea vreodata mentalitatea colectionarului sau o colectie.
Indreptati-va, asa cum va mai spuneam, copiii, catre strangerea timbrelor, a desenelor (nici nu stiti cat de interesati pot fi sa aiba la ei in camera unul dintre desenele voastre favorite) duceti-i in targuri de antichitati sa scotoceasca dupa monede. Fetele vor fi si ele cucerite in primul rand de timbre, apoi de desene (a se citi mici achizitii de la targurile de antichitati ori din expozitii) si... cam de atat din nefericire. Daca pe baieti ii mai indreptati si catre colectii de machete, pe fetele "neconstruccioase" nu puteti decat sa le orientati catre lectura si sa le cultivati gusturile artistice (mergeti la expozitii, duceti-le in muzee cu colectii de arta, alaturati-vi-le voua la vernisaje). Cu siguranta ca toate acestea isi vor pune amprenta asupra personalitatii lor (sa va spun acum si ca ma uita Dumnezeu prin Simeza si Galeriile Orizont alaturi de prietenele de varsta mea, pe la 10, 12 ani. La fel si in magazinele Fondului Plastic de pe Nuferilor, cand porneam la vanatoare dupa tuburile de albastru ceruleum).
Din nefericire insa, promovarea unor stupizenii este la ordinea zilei in lumea internautica si fara a face un clasament al prostilor notorii, imi arat dispretul profund fata de detestabile adunaturi aruncate on-line pe post de "colectii": obiecte din oua Kinder sau din lanturile McDonalds, alte obiecte din plastic ordinar masluite prin personaje de desene animate, carti de joc mega image cu animale (din toate timpurile si de toate modele) cum spuneam, servetele, obiecte de decor de un anume tip (de piatra sau din materiale comune - ex. "colectie de obiecte din alama pentru lumanari") etc.
Feriti-va de astfel de adunaturi.
Sa inchei rotund povestea si sa va spun ce s-a intamplat cu al doilea servetel "colectionat" de mine in vacanta croata. Ei bine, in vizita fiind in galeria de arta contemporana a orasului, gasind artisti la treaba, l-am rugat pe unul dintre ei (de la care mai intai am cumparat doua mici lucrari) sa imi adauge... pe servetel, o mica schita.
Si el si eu am fost incantati de idee si din doua pensule, iata mai jos ce a iesit... Am ocolit instinctul compulsoriu... zic!
C.