Colectii interesante, stupide sau compulsive, ele fac parte din realitatea noastra si le voi dedica aici cateva randuri, mai mult pentru a oferi tabloul complet al fenomenului "colectionarilor".
Nu demult a fost o emisiune care povestea pe larg istoriile stranii ale celor care cumpara fara sa se poata opri. Nu poate fi vorba, in cazul acestora, de colectii si nici de fenomenul colectionarii. Daca lucrurile pe care le aduna acesti nefericiti au un tropism intr-o directie sau alta, asta nu va crea niciodata valoarea, conditie sine qua non a definirii obiectelor colectionabile (am dat o definitie a acestora, aici).
Trecerea in revista a acestei manii se impune pentru a delimita si celalalt hotar al colectionarii: intr-o parte sunt habarnistii care aduna kitch-uri cu pretentie de arta (am povestit despre ei inclusiv aici) iar la polul opus sunt pierdutii in tenebrele bolii.
Intorcandu-ne asadar la compulsivi, sub paragina lor interioara stau pitite persoane timide si insingurate care isi gasesc alinare in a cumpara fara discernamant.
In Romania nu cred ca a fost analizat fenomenul pana acum, ori s-a manifestat doar in zone de acumulare oarecum explicabile: "bănci de alimente" conservaraie adica, inghesuite in camari insalubre.
Excesul in a cumpara bunuri comune, in varietati nesfarsite de culori si dimensiuni (imi vin in cap acum o "colectie" de esarfe si una "mai selecta" chipurile, de tricouri "fruit of the loom") este fara prea mari ocolisuri o boala si atat. Am intalnit-o printre apropiati si o pot recunoaste ca simptomatologie cand vad o anumita sclipire in ochi... si multe cutii nedeschise in casa. Nu pot decat sa simt compasiune pentru aceia care ajung, neavand ajutorul specializat, dependenti de maniile lor.
Ma opresc aici, probabil ca nici nu era cazul sa fac o astfel de discutie in seria colectionarului, compulsivul nu este un colectionar. Insa convingerea cu care acest personaj strange ii molipseste uneori si pe cei din jur. Mai mult pentru acestia am facut aceasta trecere in revista, pe care o inchei cu sfatul de a apela la un medic care sa le ajute prietenii, daca ei insisi sunt depasiti de situatie.
Pe curand,
C.
Trecerea in revista a acestei manii se impune pentru a delimita si celalalt hotar al colectionarii: intr-o parte sunt habarnistii care aduna kitch-uri cu pretentie de arta (am povestit despre ei inclusiv aici) iar la polul opus sunt pierdutii in tenebrele bolii.
Intorcandu-ne asadar la compulsivi, sub paragina lor interioara stau pitite persoane timide si insingurate care isi gasesc alinare in a cumpara fara discernamant.
In Romania nu cred ca a fost analizat fenomenul pana acum, ori s-a manifestat doar in zone de acumulare oarecum explicabile: "bănci de alimente" conservaraie adica, inghesuite in camari insalubre.
Excesul in a cumpara bunuri comune, in varietati nesfarsite de culori si dimensiuni (imi vin in cap acum o "colectie" de esarfe si una "mai selecta" chipurile, de tricouri "fruit of the loom") este fara prea mari ocolisuri o boala si atat. Am intalnit-o printre apropiati si o pot recunoaste ca simptomatologie cand vad o anumita sclipire in ochi... si multe cutii nedeschise in casa. Nu pot decat sa simt compasiune pentru aceia care ajung, neavand ajutorul specializat, dependenti de maniile lor.
Ma opresc aici, probabil ca nici nu era cazul sa fac o astfel de discutie in seria colectionarului, compulsivul nu este un colectionar. Insa convingerea cu care acest personaj strange ii molipseste uneori si pe cei din jur. Mai mult pentru acestia am facut aceasta trecere in revista, pe care o inchei cu sfatul de a apela la un medic care sa le ajute prietenii, daca ei insisi sunt depasiti de situatie.
Pe curand,
C.
RSS Feed