Este deja mijlocul lui septembrie iar pentru majoritatea, semnalul ca şcolile încep. In tranziţia dintre copilăria noastră şi vârsta universităţii fiilor noştri, constatăm că ceva reminescenţe din epoci trecute şi împuşcate, ne-au ramas.
Bunăoara pentru mine, amintiri cu drumul de acasă până la sifoane.
Inrolat ca un copil cuminte în micile corvezi gospodăreşti, aveam sarcină duminicală să traversez Magheru, să ajung în Amzei şi să stau la coadă la sifoane. Roata uriaşă prinsă într-o complicată reţea de frâie şi curele de piele, zgomotul sacadat al învârtelii pedalei şi fâsâitul pompelor când sifonul se umpluse, sunt constante fonetice şi vizuale ale copilăriei mele.
In plus o impresie: cât îi invidiam pe aceia care aveau un suport dublu feros, bricolat ingenios şi decorat cu sârmă colorată precum coşurile de la alimentara (pe care le-am revăzut într-unul dintre filmele cu Toma Caragiu)... căci eu trebuia sa târâi dupa mine sifoane pline ochi pentru şpriţul şi siropul duminical. Dacă am urât sau nu sifoanele, nu îmi este clar şi nici nu psihanalizez aspectul, ca să nu cad în ridicol. De colecţionat însă ditamai recipientele, nu aş fi făcut-o, nu aş face-o mai precis.
Cu toate astea...
In câteva locuri publice, pe câteva reclame contemporane, am văzut şi sticla de sifon, verzui întunecat ori albăstruie, cât să deştepte amintirile celor de vârsta mea, probabil.
Dar nimic nu m-a uimit mai tare decât o pasiune franţuzească pentru aceste obiecte. Articolul la care fac trimitere este un follow-up al altui detaliat compendiu despre sticlele de sifon. Veti găsi în acel prim articol surprinzătoare detalii despre cei care colecţionează asemenea obiecte, adică "siphoquakaofilii" (?!). Si există pasionaţi în toate colţurile lumii, căci sifoanele stârnesc, se pare, imaginaţia blogger-ilor de peste tot, de aici până în Buenos Aires!
Aspect colecţionabil? Nici vorbă! Sau nu într-atât de mult încât să ne atârnăm feng-shui sifoane, în casă. Pentru ambianţa unei cârciumi, pivniţe sau crame, da; pentru scenografia altui tip de decor în ideea unei epoci, da.
Bunăoara pentru mine, amintiri cu drumul de acasă până la sifoane.
Inrolat ca un copil cuminte în micile corvezi gospodăreşti, aveam sarcină duminicală să traversez Magheru, să ajung în Amzei şi să stau la coadă la sifoane. Roata uriaşă prinsă într-o complicată reţea de frâie şi curele de piele, zgomotul sacadat al învârtelii pedalei şi fâsâitul pompelor când sifonul se umpluse, sunt constante fonetice şi vizuale ale copilăriei mele.
In plus o impresie: cât îi invidiam pe aceia care aveau un suport dublu feros, bricolat ingenios şi decorat cu sârmă colorată precum coşurile de la alimentara (pe care le-am revăzut într-unul dintre filmele cu Toma Caragiu)... căci eu trebuia sa târâi dupa mine sifoane pline ochi pentru şpriţul şi siropul duminical. Dacă am urât sau nu sifoanele, nu îmi este clar şi nici nu psihanalizez aspectul, ca să nu cad în ridicol. De colecţionat însă ditamai recipientele, nu aş fi făcut-o, nu aş face-o mai precis.
Cu toate astea...
In câteva locuri publice, pe câteva reclame contemporane, am văzut şi sticla de sifon, verzui întunecat ori albăstruie, cât să deştepte amintirile celor de vârsta mea, probabil.
Dar nimic nu m-a uimit mai tare decât o pasiune franţuzească pentru aceste obiecte. Articolul la care fac trimitere este un follow-up al altui detaliat compendiu despre sticlele de sifon. Veti găsi în acel prim articol surprinzătoare detalii despre cei care colecţionează asemenea obiecte, adică "siphoquakaofilii" (?!). Si există pasionaţi în toate colţurile lumii, căci sifoanele stârnesc, se pare, imaginaţia blogger-ilor de peste tot, de aici până în Buenos Aires!
Aspect colecţionabil? Nici vorbă! Sau nu într-atât de mult încât să ne atârnăm feng-shui sifoane, în casă. Pentru ambianţa unei cârciumi, pivniţe sau crame, da; pentru scenografia altui tip de decor în ideea unei epoci, da.
Nu acasă însă, nu în vitrină (aici e o discuţie mai lungă) şi în orice caz nu în locul peştelui de sticlă de pe televizor, dacă îl deţineţi cumva - şi sper din suflet că nu (ce bine, avem cu toţii plasmă!).
Ar fi maliţioase poate aceste ultime recomandări, dacă n-aş fi găsit o maximă a sifonului "transformat" în "artă" şi de vânzare, pe post de cadou "vintage"... (foto alăturat).
Pe curând,
C.
Ar fi maliţioase poate aceste ultime recomandări, dacă n-aş fi găsit o maximă a sifonului "transformat" în "artă" şi de vânzare, pe post de cadou "vintage"... (foto alăturat).
Pe curând,
C.
RSS Feed