Mi-am amintit de această perioadă atunci când mi-a dat ghes internetul şi am găsit multitudinea de creaţii artistice îmbrăcând variate forme de falsificare. Dacă noi, avocaţii, la acea vreme (cred ca erau anii 2001, 2002) spuneam cumva hilar că ceea ce facem are acordul celor care ne supraveghează, fie fals, fie adevărat, în artă nici urmă de mustrare de conştiinţă pentru denaturarea sub orice formă a creaţiei. Poate pentru că opusul lui "fals" în artă nu este "adevărat" ci "autentic". Chestiune de nuanţe...
Discuţia pe care o deschid aşadar va cuprinde mai multe episoade, întrucât "cazuistica" falsificării în arte este de asemenea variată.
Voi face şi o scurtă incursiune în legislaţie dar mai ales vă voi prezenta propriul meu punct de vedere despre graniţa între autentic şi fals. Chestiune pe care, în principal o blamez (poate vă amintiţi, căci am anticipat-o cândva).
Până atunci, preparatoriu cum se spune în limbajul breslei mele, alătur celor scrise două imagini: cineva a desenat şi a arătat tuturor minunea (Foto nr. 1). Eu îi răspund cu sursa "inspiraţiei" sale (Foto nr. 2).
Este Foto nr. 1 un fals? Care ar fi limitele legale? Dar cele ale bunului-simţ? In fine, care este situaţia, atât cât o cunoaştem, pe piaţa românească de artă.
C.