Micul cumparator va merge cel mai adesea in pietele de vechituri si va cauta obligatoriu in traseul sau magazinele de antichitati.
Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.
Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.
Votul de blam pentru că fac eu pe Colectionarul destept si trebuie sa ma pun rau cu anticarii? Nu.
Vot de blam pentru ca vreau sa semnalez un fenomen existent, dar pe care, in egala masura amatorii de arta si comerciantii, se fac pur si simplu ca nu il observa: falsurile. Aceasta discutie despre falsuri are atatea valente incat nu imi va ajunge blogul sa le epuizez. Asa incat, in scurtul articol de azi, mentionez doar fenomenul existent (si) pe piata romaneasca, vanzarea bunurilor de arta contrafacute, prin intermediul magazinelor de antichitati.
Piata este insuficienta pentru cerere. Pe de alta parte artistii mor de foame. Cum mi-a spus un anticar, cu cumparatorii stam prost. Iar daca vin, adaug eu, ei sunt mereu in cautare de chilipiruri, ceea ce nu face decat sa alimenteze acelasi fenomen, al aparitiei pe piata a noi si noi obiecte contrafacute.
Sa facem o oarecare distinctie intre ce se intampla in strainatate si ceea ce este la noi: onestitatea unui creator contemporan a creat curentul faux art.
Daniele Dondé, caci despre el este vorba (www.danieledonde.com) a facut avere din imitarea la perfectiune a unor artisti. Unul dintre cei mai faimosi pictori pe care l-a copiat este Klimt (http://www.danieledonde.com/works9.htm). Omul vinde copii, fara prea mari mustrari de constiinta. E greu de crezut ca astfel de procese si lupte interioare sa aiba loc defel in mintea lui Dondé. El expune falsuri, el vinde falsuri, el a creat absurda notiunea de "falsuri legale", el da certificate operelor create in cadrul afacerii sale de catre un numar impresionant de pictori (adica certifica in scris ca lucrarile sunt efectuate manual si respecta tehnica autorului original...).
Piata romaneasca (vizitata si de Dondé prin 2012) nu face asa ceva. Amenintati de stigmatul decaderii, la fel ca inaintasi celebrii care au suferit in saracie (la noi Tonitza, la ei Rousseau) exista creatori de arta, care, utilizand pigmenti, panze si rame vechi, ori stante de ghilde si insemne de bresle, ori pamant si praf sau alte alchimii de invechire, falsifica. Ca o fac, repet, e o discutie atat de ampla, incat ne vom face timp vreo doi ani sa scriem despre asta.. dar ca vand sub forma artei autentice prin anticariate si atentie, case de licitatii... este o problema de-a dreptul infractionala.
Acest blog nu poate oferi solutii pentru un fenomen vechi de cand lumea, poate insa da un vot de blam si atrage atentia asupra comerciantilor care comanda artistilor "nume" si "modele" impregnate in memoria colectiva (pe antetul "Colectionarul" exista o imagine de acest gen, locomotiva "Pacific") si le vand drept autentice.
Iar pentru investitiile sigure expertii (parte) autorizati, platiti corespunzator, sunt cei mai indicati
Vot de blam pentru ca vreau sa semnalez un fenomen existent, dar pe care, in egala masura amatorii de arta si comerciantii, se fac pur si simplu ca nu il observa: falsurile. Aceasta discutie despre falsuri are atatea valente incat nu imi va ajunge blogul sa le epuizez. Asa incat, in scurtul articol de azi, mentionez doar fenomenul existent (si) pe piata romaneasca, vanzarea bunurilor de arta contrafacute, prin intermediul magazinelor de antichitati.
Piata este insuficienta pentru cerere. Pe de alta parte artistii mor de foame. Cum mi-a spus un anticar, cu cumparatorii stam prost. Iar daca vin, adaug eu, ei sunt mereu in cautare de chilipiruri, ceea ce nu face decat sa alimenteze acelasi fenomen, al aparitiei pe piata a noi si noi obiecte contrafacute.
Sa facem o oarecare distinctie intre ce se intampla in strainatate si ceea ce este la noi: onestitatea unui creator contemporan a creat curentul faux art.
Daniele Dondé, caci despre el este vorba (www.danieledonde.com) a facut avere din imitarea la perfectiune a unor artisti. Unul dintre cei mai faimosi pictori pe care l-a copiat este Klimt (http://www.danieledonde.com/works9.htm). Omul vinde copii, fara prea mari mustrari de constiinta. E greu de crezut ca astfel de procese si lupte interioare sa aiba loc defel in mintea lui Dondé. El expune falsuri, el vinde falsuri, el a creat absurda notiunea de "falsuri legale", el da certificate operelor create in cadrul afacerii sale de catre un numar impresionant de pictori (adica certifica in scris ca lucrarile sunt efectuate manual si respecta tehnica autorului original...).
Piata romaneasca (vizitata si de Dondé prin 2012) nu face asa ceva. Amenintati de stigmatul decaderii, la fel ca inaintasi celebrii care au suferit in saracie (la noi Tonitza, la ei Rousseau) exista creatori de arta, care, utilizand pigmenti, panze si rame vechi, ori stante de ghilde si insemne de bresle, ori pamant si praf sau alte alchimii de invechire, falsifica. Ca o fac, repet, e o discutie atat de ampla, incat ne vom face timp vreo doi ani sa scriem despre asta.. dar ca vand sub forma artei autentice prin anticariate si atentie, case de licitatii... este o problema de-a dreptul infractionala.
Acest blog nu poate oferi solutii pentru un fenomen vechi de cand lumea, poate insa da un vot de blam si atrage atentia asupra comerciantilor care comanda artistilor "nume" si "modele" impregnate in memoria colectiva (pe antetul "Colectionarul" exista o imagine de acest gen, locomotiva "Pacific") si le vand drept autentice.
Iar pentru investitiile sigure expertii (parte) autorizati, platiti corespunzator, sunt cei mai indicati
In fotografia alaturata (ca tot a venit vorba de iubirea mea, garile si trenurile...) un alt exemplu: Gara Saint Lazare este o pictura atat de cunoscuta ochiului mintii, incat cu usurinta ai cumpara lucrarea, sperand ca e creata de cineva faimos iar tu ai luat o comoara la pret de nimic!
In prea putine cuvinte, despre un fenomen atat de amplu.
Asadar pe curand,
C.
Asadar pe curand,
C.
RSS Feed