O. Reer figurează, conform resurselor internet, în lista unui personaj nemţesc care şi-a propus să facă indexul tuturor gravorilor de origine germană. Intrebat dumnealui personajul dacă are şi detalii despre O. Reer răspunsul a fost oablu: cine este? Păi domnia ta l-ai inclus în lista gravorilor mai noi şi mai vechi. A, da? răspunse neamţul. Inseamnă că este, dar nu am alte detalii.
De inscripţiile din josul gravurii - veritabilă căci fu pipăită de data asta fiind fără ramă, spre deosebire de cele două din Charity - ca şi de însemnările de pe spate ce atestau că fusese cândva un cadou de la mulţi prieteni către un altul, fusăi convinsă pe drumul Olteniei, DN7, cam după cârciuma Timpuri vechi (sau "noi"? - nu-mi amintesc) să cumpăr dintr-un depozit prăfuit, imaginea Primăriei din Lingen - foto 1, dreapta.
Semidoct discutând, care ar fi valoarea colecţionabilă a unei astfel de "opere"? M-am gândit că ar putea fi istorică, habar nu aveam la acel moment ce reprezintă gravura, însă fiind datată după anii '50, poate ar însemna ceva pentru cineva, undeva şi cândva. Iar dacă preţul de achiziţie din depozitul nemţesc de vechituri de pe DN7 merită, mai ales că fusese cumpărată ab initio cu mult mai mulți bani, nu las gravura acolo şi pace. Rămân doar cu riscul înghiţirii unei tone de praf microbian, scotocind printre boarfe. Si cu bucuria că am trecut prin Lingen, via DN7, în vara frumoasă din poza de mai jos - foto 2, nu acum ci cu vreo 60 de ani în urmă, pe când nu eram nici în plan. Concluzia: nu încurajez astfel de achiziţii dar nici nu le desconsideraţi întru totul.
De inscripţiile din josul gravurii - veritabilă căci fu pipăită de data asta fiind fără ramă, spre deosebire de cele două din Charity - ca şi de însemnările de pe spate ce atestau că fusese cândva un cadou de la mulţi prieteni către un altul, fusăi convinsă pe drumul Olteniei, DN7, cam după cârciuma Timpuri vechi (sau "noi"? - nu-mi amintesc) să cumpăr dintr-un depozit prăfuit, imaginea Primăriei din Lingen - foto 1, dreapta.
Semidoct discutând, care ar fi valoarea colecţionabilă a unei astfel de "opere"? M-am gândit că ar putea fi istorică, habar nu aveam la acel moment ce reprezintă gravura, însă fiind datată după anii '50, poate ar însemna ceva pentru cineva, undeva şi cândva. Iar dacă preţul de achiziţie din depozitul nemţesc de vechituri de pe DN7 merită, mai ales că fusese cumpărată ab initio cu mult mai mulți bani, nu las gravura acolo şi pace. Rămân doar cu riscul înghiţirii unei tone de praf microbian, scotocind printre boarfe. Si cu bucuria că am trecut prin Lingen, via DN7, în vara frumoasă din poza de mai jos - foto 2, nu acum ci cu vreo 60 de ani în urmă, pe când nu eram nici în plan. Concluzia: nu încurajez astfel de achiziţii dar nici nu le desconsideraţi întru totul.
 foto 2  foto 3 Pe curând, C. | DN3 e şi mai productiv, pentru anumite tipuri de marfă - nu că nu s-ar găsi uneori şi la neamţul de pe DN7 piese de mobilier din anii '70, extrem de la modă acum, cum aflăm de la MOD76. Oamenii de pe DN3 aduc în nişte hale uriaşe, pe lângă care era să rămân fără benzină, hoteluri dezmembrate. Am găsit un corp de dormitor de hotel care mi-a lăsat gura apă, era de-a dreptul kinky. Nu l-am cumpărat evident, am şi eu ca tot omul un consort, sătul de maniile mele. Nu m-a împiedicat însă nimic să caut prin lustre şi veioze, anii '70 - '80 şi prin vesela hotelieră. Iar plăcerea de fi sigur pe o achiziţie de 15 (cincisprezece) lei la care te tocmeşti, pe motiv că nu-i integră - foto 3 - şi pe care apoi, cu google, o identifici ca aparţinând unor manufacturieri de sticlă franceză demult dispăruți, les verrerier de Rives de Giers (Loire) VEROPA et LUXHEM, este pentru oamenii cu morb, ca mine, de nepreţuit. Morala a fost interesantă la vasul Veropa. A rămas cum a fost achiziţionat, devreme ce restauratorul mi-a cerut 300 eur. Lăsaţi. Ţine merele şi aşa. |
RSS Feed