Galeriile de provincie, despre care am mai vorbit, sunt locuri pe care le recomand de câte ori aveţi un respiro, între două alte treburi care v-au chemat în acel oraş. Motivul pentru care întotdeauna am intrat este că nu cred în arta capitalei neapărat ci in geniul artiştilor care se poate manifesta oriunde.
In luna octombrie mă aflam la locul de baştină, în Tg. Jiu şi m-am grăbit să alerg spre 3 locuri în care vroaim neapărat să ajung: în piaţa mare - după castane, în parc - la Masa Tăcerii şi în expoziţie - la galeria UAP.
Drumul mi-a fost atât de plăcut încât la final, după vizitarea galeriei UAP, l-am sunat pe pictorul Vasile Fuiorea iar domnia sa, extrem de amabil şi-a rupt din timp pentru a-mi arăta şi atelierul său - o poveste/interviu pe care deja am promis că o voi scrie şi va veni cu siguranţă şi timpul ei.
In Galeria de artă din Tg. Jiu, filiala găzduia expoziţia taberei de pictură pe care o patronase. Eu, ca de obicei, cu ochii pe pereţi. Cer permisiunea să fotografiez, mi se acordă. Rămân îndelung să-l privesc pe Plăveţi ("tatăl" ca să spun aşa, căci ambii copii ai artistului sunt, la rându-le pictori) ale cărui lucrări le cunosc din copilăria mea şi a cărui tuşă s-a copt fantastic. Apoi multe nume de artişti tineri, întreb despre câţiva, îmi notez, voi cerceta mai târziu. Si rămân apoi cu privirea asupra a 2 artişti invitaţi. Dintre aceştia unul, deşi de pe alte coordonate geografice, pare să fi fost în câteva case pe care le cunosc eu. Si pictează firesc... scaune. Lângă dulapuri.
Am intrat ulterior în legătură cu Emil Sfera. Trăieşte în Pancevo, în Serbia şi a absolvit Academia de Arte Frumoase din Belgrad. Intr-o bună relaţie cu oltenii, a fost invitat la tabăra de la Runcu. Două dintre lucrările sale erau expuse încă în octombrie la Galeria UAP Gorj: un peisaj şi un interior. Cum rareori găsesc în lucrările contemporane interioare, le remarc de îndată. Ale lui Sfera sunt proaspete şi vesele. Aceste picturi nu sunt practic definiţia clasică a "interiorului", însuşi artistul grupându-le pe site-ul său cu denumirea de "dulapuri" - "Cabinets", interioarelor rezervându-le pagina de "camere" - "Room". Eu le cred interioare, pentru că fără îndoilă sunt secvenţe de la intrarea din casă. In aceste picturi găsim pelerina, umbrela, ghetele, uneori fructele, alteori ibricul de cafea. In multe dintre ele, scaunul. Si iată cum, lucrarea aflată în galeria UAP Tg. Jiu (în imaginea de mai sus, imagine reprodusă cu bunăvoinţa şi permisiunea artistului) mi-a atras atenţia.
Nu am avut niciodată pretenţia de a face critică de artă şi nici nu este acesta scopul blogului meu. Pictura contemporană mai ales este greu de digerat şi nu de puţine ori m-am trezit în discuţii fără cap şi fără coadă. Iar asta nu pentru că nu ştiu ce-mi place mie ci pentru că mi se pare că nu am parteneri de dialog. Nici ceilalţi în mine, dar se prind mai greu, că îi las să vorbească...
Criticii de artă - şi vă mărturisesc că citesc multă critică - tind să păstreze încă şi în acest secol XXI un limbaj cifrat. Dacă dau "google" acum după vreo recenzie, trebuie să îmi pun Dex-ul alături. Fraza este întortocheată, semantica este greoaie, totul este "preţios" în exprimare. Casc. Nu îmi place să casc dacă vizitez o expoziţie. Imi place să gândesc culorile, să le văd cum se joacă între ele, să îmi inchipui pictorul alegându-le, şi amestecându-le. Dacă vreau şi am unde, îmi place să mă aşez şi să privesc. Numai aşa voi şti dacă voi putea "retrăi" acel sentiment şi în casa mea. Iar când vine vorba despre Emil Sfera, pot anticipa grupul de vârstă peste 50 care îl va ignora, considerându-l şcolăresc, dar şi grupul de vârstă de 40 care îl va bârfi înciudat. Pictează simplu, onest, viu. Este tot ceea ce mă interesează la un pictor şi ştiu că o astfel de "mână" sinceră va avea o frumoasă evoluţie, ori cum spune piaţa, un " good return".
Iată de ce lucrarea reprodusă mai sus mi-a dat prilejul să adaug a treia secvenţă cu scaune, penultima din această serie. Pe dumneavoastră vă invit să vizitaţi site-ul oficial al pictorului din Pancevo, găsiţi în pictura sa şi scaunele din curtea din spate dar şi alungite trupuri de femei, nopţi bănăţene, ferestre ori... gâşte.
Pe curând,
C.
In luna octombrie mă aflam la locul de baştină, în Tg. Jiu şi m-am grăbit să alerg spre 3 locuri în care vroaim neapărat să ajung: în piaţa mare - după castane, în parc - la Masa Tăcerii şi în expoziţie - la galeria UAP.
Drumul mi-a fost atât de plăcut încât la final, după vizitarea galeriei UAP, l-am sunat pe pictorul Vasile Fuiorea iar domnia sa, extrem de amabil şi-a rupt din timp pentru a-mi arăta şi atelierul său - o poveste/interviu pe care deja am promis că o voi scrie şi va veni cu siguranţă şi timpul ei.
In Galeria de artă din Tg. Jiu, filiala găzduia expoziţia taberei de pictură pe care o patronase. Eu, ca de obicei, cu ochii pe pereţi. Cer permisiunea să fotografiez, mi se acordă. Rămân îndelung să-l privesc pe Plăveţi ("tatăl" ca să spun aşa, căci ambii copii ai artistului sunt, la rându-le pictori) ale cărui lucrări le cunosc din copilăria mea şi a cărui tuşă s-a copt fantastic. Apoi multe nume de artişti tineri, întreb despre câţiva, îmi notez, voi cerceta mai târziu. Si rămân apoi cu privirea asupra a 2 artişti invitaţi. Dintre aceştia unul, deşi de pe alte coordonate geografice, pare să fi fost în câteva case pe care le cunosc eu. Si pictează firesc... scaune. Lângă dulapuri.
Am intrat ulterior în legătură cu Emil Sfera. Trăieşte în Pancevo, în Serbia şi a absolvit Academia de Arte Frumoase din Belgrad. Intr-o bună relaţie cu oltenii, a fost invitat la tabăra de la Runcu. Două dintre lucrările sale erau expuse încă în octombrie la Galeria UAP Gorj: un peisaj şi un interior. Cum rareori găsesc în lucrările contemporane interioare, le remarc de îndată. Ale lui Sfera sunt proaspete şi vesele. Aceste picturi nu sunt practic definiţia clasică a "interiorului", însuşi artistul grupându-le pe site-ul său cu denumirea de "dulapuri" - "Cabinets", interioarelor rezervându-le pagina de "camere" - "Room". Eu le cred interioare, pentru că fără îndoilă sunt secvenţe de la intrarea din casă. In aceste picturi găsim pelerina, umbrela, ghetele, uneori fructele, alteori ibricul de cafea. In multe dintre ele, scaunul. Si iată cum, lucrarea aflată în galeria UAP Tg. Jiu (în imaginea de mai sus, imagine reprodusă cu bunăvoinţa şi permisiunea artistului) mi-a atras atenţia.
Nu am avut niciodată pretenţia de a face critică de artă şi nici nu este acesta scopul blogului meu. Pictura contemporană mai ales este greu de digerat şi nu de puţine ori m-am trezit în discuţii fără cap şi fără coadă. Iar asta nu pentru că nu ştiu ce-mi place mie ci pentru că mi se pare că nu am parteneri de dialog. Nici ceilalţi în mine, dar se prind mai greu, că îi las să vorbească...
Criticii de artă - şi vă mărturisesc că citesc multă critică - tind să păstreze încă şi în acest secol XXI un limbaj cifrat. Dacă dau "google" acum după vreo recenzie, trebuie să îmi pun Dex-ul alături. Fraza este întortocheată, semantica este greoaie, totul este "preţios" în exprimare. Casc. Nu îmi place să casc dacă vizitez o expoziţie. Imi place să gândesc culorile, să le văd cum se joacă între ele, să îmi inchipui pictorul alegându-le, şi amestecându-le. Dacă vreau şi am unde, îmi place să mă aşez şi să privesc. Numai aşa voi şti dacă voi putea "retrăi" acel sentiment şi în casa mea. Iar când vine vorba despre Emil Sfera, pot anticipa grupul de vârstă peste 50 care îl va ignora, considerându-l şcolăresc, dar şi grupul de vârstă de 40 care îl va bârfi înciudat. Pictează simplu, onest, viu. Este tot ceea ce mă interesează la un pictor şi ştiu că o astfel de "mână" sinceră va avea o frumoasă evoluţie, ori cum spune piaţa, un " good return".
Iată de ce lucrarea reprodusă mai sus mi-a dat prilejul să adaug a treia secvenţă cu scaune, penultima din această serie. Pe dumneavoastră vă invit să vizitaţi site-ul oficial al pictorului din Pancevo, găsiţi în pictura sa şi scaunele din curtea din spate dar şi alungite trupuri de femei, nopţi bănăţene, ferestre ori... gâşte.
Pe curând,
C.
RSS Feed