Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.

Vanzatorii din aceste piete sunt localnici, de cele mai multe ori comertul cu vechituri este meseria lor si isi desfasoara trocul cumparand si vanzand pe scurte arii teritoriale, dar cu frontiera intre. Cumpara, sa spunem, din Ungaria si vand mai apoi in Arad, la otka. Gasiti de cumparat de cele mai multe ori cam aceleasi lucruri ca si in alte piete de vechituri, adica varii feluri de argintarie si alpaca, vase, alte accesorii de bucatarie, mojare, ceramica, mici obiecte decorative, sticla, uneori portelan, multa alama, uneori desene, schite sau tablouri. Este greu sa faci diferenta, cand mergi la otka, intre ce ar fi colectionabil si ce nu, daca nu cunosti foarte bine genul de obiecte pe care il cumperi.
Revin la ceea ce spuneam in "Pietele de vechituri I" si spun ca intotdeuna comportamentul pe care trebuie sa il ai este de precautie. Ori te duci pentru ca iti place sa casti gura, ori te duci pentru ca ai nevoie de un set de tacamuri pentru stridii, ori te duci pentru ca ai bugetat o anumita suma pentru a-ti completa colectia de acasa. Amestecarea celor trei (am bani in buzunar, imi plac tacamurile de stridii desi nu-mi trebuie si pentru ca tot am venit pana aici sa casc gura, hai sa cumpar si majolica) isi va arata "roadele" mai tarziu, in casa ta supraincarcata de obiecte poate decorative, dar mult prea multe, mult prea scumpe - per ansamblu si in orice caz, necolectionabile...
La pietele de granita mergi sa cauti, ca si colectionar, ce stii ca provine ori este specific tarilor vecine si iti completeaza colectia. Si mai ales, ceea ce este veritabil (discutia aici este mult mai ampla si isi va avea seria ei de observatii privind autenticitatea obiectelor).
Treci asadar prin piata de vechituri de la granita, daca esti in acel oras, dar nu face niciodata un drum dedicat, din cealalta parte a tarii.
Pe curand,
C.