- ghereta cu ziare si "colectiile";
- ce colectioneaza nevasta'mea;
- copiii, marii profitori.
Totul e sa fie relativ mic, relativ frumos, relativ lucios, relativ informat, relativ ieftin, si pana la urma urmelor RELATIV. Adica nu colectionabil. Si in orice caz sa ne starneasca subliminal melancolia.
Definesc aici obiectul colectionabil, in intelesul DEX-ului meu personal: obiectul care, facand parte dintr-o serie de obiecte asemanatoare sau cu un numitor comun, compune impreuna cu acestea o serie de obiecte cu valoare prin sine insasi si augmentabila pe masura trecerii timpului. Scuzati, exprimare de colectionar.
Nu as vrea sa ma intelegeti gresit. Toate aceste "colectii" la indemana oricui, pot fi cumparate, ele insa nu vor constitui niciodata o valoare tranzactionabila. Si le putem cumpara, pentru placerea noastra de a ne cheltui banii in acest mod. Este una dintre aplicatiile clasice ale marketingului la sentimentele publicului tinta - cumparatorul cu venituri mici sau medii, profil de varsta intre 30-50, ambele sexe. Cine sa fie acest public? Romanul cu cheia de gat, care avea in copilarie ierbar, insectar si timbre, care juca Tomapan sau Vaporase in ore si pitulusul (scuzati) pe scuipatelea in pauze. Punct ochit, punct lovit.
Pe curand,
C.