ale cărui geamuri nu se vor deschide nicicând.
Pentru a nu îi mai fi frică de clovni.
Tonitza a pictat clovni trişti, preocupaţi şi suferinzi, Iser a umanizat-o pe Colombina, Stephănescu-Arephy, pictor societar în anii '30 al Asociaţiei Independenţilor la Paris, a surprins pe pânză lumea nocturnă a reprezentaţiilor în spectacolele de varieté, în fine, magia arenelor cu arlechini, lei şi pantere este prezentă în pânzele de mijloc de secol XX ale Margaretei Sterian.
![Picture](/uploads/2/5/5/7/25570658/7497112.jpg?210)
Adaug un comentariu propriu la o altă lucrare, "Clovnul cel tânăr" - ulei pe carton, colecţia dr. O. Fodor (foto supra). Probabil că analogia tinereţe-clovn este un paradox. Ni-i închipuim întotdeauna bătrâni, ori măcar îmbătrânind odată cu circul şi rămânând pictaţi pe faţă cu praf albicios, ce-ascunde riduri. Sunt măşti peste care guri uriaşe anunţă zâmbind isprăvi de tot caraghioslâcul. Si atunci cum să judeci plastic o lucrare ca a lui Tonitza (lăsând la o parte însăşi ideea de a judeca un astfel de maestru) când clovnul este tânăr, decât, la rându-ţi, cu suflet doborât de tristeţe. Totul este o înşelătorie. Actorul circului este în primul rând un om, cu oboseala vieţii lui şi nu-i mai pasă dacă noi, publicul îl vedem în această postură: cu mâinile apropiate a rugăciune poate, cu buze strânse mut şi respirând melancolie. E doar un om şi el. Acesta este mesajul circului în general, în pictura lui Tonitza. O viaţă grea, de sacrificiu, pentru bieţi copii născuţi în spatele arenei şi care nu vor avea nicicând altă opţiune, decât de a urma, mereu, profesia celor de dinaintea lor. Infruntă viaţa cu mâinile cuminţi, adunate în poală. Ori ca "Pagliaccio", un alt clovn al lui Tonitza, prin plânset.
O scurtă notă asupra unui tablou al lui Iser, căci nu vă aşteptaţi poate să vedeţi decât din nou culorile spectaculosului. Adjudecatarul acestui lot a investit în arta maestrului având viziunea unui altfel de mesaj: Pierrot si Colombina suntem (tot) noi. Căci lipseşte cortina. Iar papucul de balet şi rochia involtă a fetei anunţă în mod egal spectacolul, lumina, rampa dar şi cotidianul, viaţa, firescul.
![Picture](/uploads/2/5/5/7/25570658/2460865.jpg?217)
Aleg astăzi poate în premieră pentru mulţi dintre dumneavoastră, o operă specială din creaţia lui Gabriel Stephănescu-Arephy. Profund subiectivă alegere, căci temeiul vremurilor în care s-a petrecut pictura îmi este drag prin el însuşi, ca spirit. Si atunci cum să nu mă fascineze jongleriile cu făclii ori săbii, înghiţitorii de foc sau alţi atleţi ce-şi arătau talentul internaţional la "varieté", în cafenelele de noapte ale distracţiilor de atunci. O imagine dintr-o boemă trecută şi fără a adăuga alte comentarii. O lume captată minunat de pictor, a cărui viaţă pariziană îşi arată iată, subliminal, amprenta.
Un actor al scenei nocturne, chinez jonglând cu farfurii în pictura "Cafenea la Paris" (foto supra - reproducere imagine, prin bunăvoinţa familiei pictorului).
![Picture](/uploads/2/5/5/7/25570658/692519816.jpg?261)
Inchei aici cele trei episoade sub semnul clovnilor şi a colombinelor, urmând să scriu, de voi avea acceptul diseminării de imagine, despre un fantastic sud-american. Marquez al şevaletului, o lungă şi veselă poveste a unei altfel de Erendire. Contemporane.
Până atunci, vă las sub mirajul acestei lumi fantastice, reflectată şi în picturile de început de secol XX; ele zâmbesc şi astăzi enigmatic, colecţionarului.
Pe curând,
C.