Unui prieten, R.F, perpetuu închis într-un spaţiu
ale cărui geamuri nu se vor deschide nicicând.
Pentru a nu îi mai fi frică de clovni.
ale cărui geamuri nu se vor deschide nicicând.
Pentru a nu îi mai fi frică de clovni.
Lumea bâlciului ori a circului, clovni şi colombine, atleţi şi dresori, animale fantastice, o întreagă serie de imagini care simbolizează în principal copilăria, au stârnit muzele artiştilor din toate vremurile, iar lucrările acestora au fost pe măsură apreciate de amatorii de artă, fie pentru a decora spaţiul de locuit, fie pentru a fi oferite, fără prea mare greş, drept încântător cadou unui prieten drag.
Explicaţia pe care o dau acestui tropism este trimiterea pe care tocmai am făcut-o, feericul şi nostalgia lumii copilăriei de care noi, adulţii cărora le lipseşte clipa de răgaz pentru a mai privi ori a râde când un saltimbanc se strâmbă, suntem atât de departe. La râdul lor, artiştii sunt copiii care se refugiază deseori în această magică lume, a personajelor fantastice, a poveştilor, a culorilor ori a posturilor imposibile. Iar din acest amalgam, amator de artă cu suflet nostalgic şi creator de feerie, rezultanta este o piaţă în care deseori găsim astfel de lucrări. Se vând, se cumpără şi devin obiecte de colecţie.
In rândurile de mai jos, în trei episoade, urmează să vă indic doar câteva dintre pasiunile pe care le dezvoltă un astfel de colecţionar, a cărui casă poate ascunde fie uluitoare apariţii contemporane, augmentând în acelaşi mod sentimentele uitate în camera de copil ( primul episod) fie cuiburi de fantezie cu obiecte de colecţie de început de secol XX - minunată perioadă în care şi spiritul ludic încuraja arta (cel de-al doilea episod) fie, în fine, creaţii exclusiv plastice de început şi mijloc de secol XX (în cel de-al treilea episod) reflectând exclusiv fabuloasa lume a circului. Cu eventualul bonus, dat poate într-un episod supliment, unui artist plastic creator de magic, din altă parte a lumii (dacă vom avea până atunci dreptul de a-i reproduce imaginile, aici).
Fac din nou cuvenita precizare că în nici un caz nu discut pe paginile acestui blog despre invazia stupidă de produse de serie, fie ele chiar clovni ori arlechini, păpuşele chinezeşti la "2 lei legătura", precum mărarul la Matache Măcelarul. Nici măcar copiilor ori mai ales lor nu ar trebui să li se ofere astfel de atrocităţi, pe post de jucării. Ele deformează în mod ireparabil gusturile...
Aşadar e sfârşit de săptămână, ne relaxăm cu toţii şi aruncăm un ochi prin spaţiile contemporane şi ce conţin ele din lumea circului.
Explicaţia pe care o dau acestui tropism este trimiterea pe care tocmai am făcut-o, feericul şi nostalgia lumii copilăriei de care noi, adulţii cărora le lipseşte clipa de răgaz pentru a mai privi ori a râde când un saltimbanc se strâmbă, suntem atât de departe. La râdul lor, artiştii sunt copiii care se refugiază deseori în această magică lume, a personajelor fantastice, a poveştilor, a culorilor ori a posturilor imposibile. Iar din acest amalgam, amator de artă cu suflet nostalgic şi creator de feerie, rezultanta este o piaţă în care deseori găsim astfel de lucrări. Se vând, se cumpără şi devin obiecte de colecţie.
In rândurile de mai jos, în trei episoade, urmează să vă indic doar câteva dintre pasiunile pe care le dezvoltă un astfel de colecţionar, a cărui casă poate ascunde fie uluitoare apariţii contemporane, augmentând în acelaşi mod sentimentele uitate în camera de copil ( primul episod) fie cuiburi de fantezie cu obiecte de colecţie de început de secol XX - minunată perioadă în care şi spiritul ludic încuraja arta (cel de-al doilea episod) fie, în fine, creaţii exclusiv plastice de început şi mijloc de secol XX (în cel de-al treilea episod) reflectând exclusiv fabuloasa lume a circului. Cu eventualul bonus, dat poate într-un episod supliment, unui artist plastic creator de magic, din altă parte a lumii (dacă vom avea până atunci dreptul de a-i reproduce imaginile, aici).
Fac din nou cuvenita precizare că în nici un caz nu discut pe paginile acestui blog despre invazia stupidă de produse de serie, fie ele chiar clovni ori arlechini, păpuşele chinezeşti la "2 lei legătura", precum mărarul la Matache Măcelarul. Nici măcar copiilor ori mai ales lor nu ar trebui să li se ofere astfel de atrocităţi, pe post de jucării. Ele deformează în mod ireparabil gusturile...
Aşadar e sfârşit de săptămână, ne relaxăm cu toţii şi aruncăm un ochi prin spaţiile contemporane şi ce conţin ele din lumea circului.
 Una dintre galeriile care mi-a rămas întrucâtva în suflet se află în Timişoara. Păzit de un ochi expert la clientelă, spaţiul însuşi este generos în a recomanda şi a expune toate generaţiile de artişti. Dintre aceştia, cea mai apropiată de lumea înşelătoare a clovnilor este plasticiana Corina Comarnitchi, a cărei viziune evanescentă, în culorile fanate ale broderiilor vechi simplifică în imagini chipuri şi posturi de personaje subţiratice, aeriene (foto supra) ori suprasaturate de propriile costume ce le dau alură de uriaşi. Saltimbanci în lumea lui Guliver, aşadar ba mici, ba mari, dar cu totul transpuşi în personaje cu figuri ascuţite, purtând umbrele frivole ori bonete stranii. |  Un alt tip de artă, abracadabrant l-aş numi, dacă acest cuvânt nu ar avea şi conotaţii negative, ceea ce vreau să evit, este propunerea Corei Giodîc-Postelnicu, ale cărei recente figurine graţios încremenite în culori vibrante (foto infra) flutură cercuri de gimnastică, jobene, mingi de circ ori pur şi simplu se dau peste cap, aşa cum toţi am vrea să facem, dar nu mai putem ori doar nu mai avem curajul să o facem. O lume fabuloasă, în mod cert un potenţial obiect de colecţie propus de această artistă. Un stimulator al imaginaţiei în spaţiile în care trăim, fie la birou, unde geamurile nu se deschid niciodată (dragă R.F...) fie acasă, pe noptiera de la capătul patului. Cel mai bine le-aş vedea însă încremenite în intrânduri albe, mici, câte două figurine în câte o arcadă, pentru a le proteja intimitatea jocului. În pereţi, direct, duhuri teatrale, colorate! |
In fine, opera picturală (din nou) căci orice mânuitor al pensulei are nostalgia personajelor care i-au populat anii de copil. Si dacă nu vă sperie astfel de făpturi (pentru că am întâlnit şi asemenea reacţii) puteţi avea oricând o fărâmă de copilărie în colecţia dumneavoastră de tablouri (foto nr. 3 - Orlandia, ulei pe pânză, Radu Prişcu).
Pe curând,
C.
C.
RSS Feed