Micul cumparator va merge cel mai adesea in pietele de vechituri si va cauta obligatoriu in traseul sau magazinele de antichitati.
Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.
Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.
Stiti povestea cu epoca internetului, etc. La o simpla cautare, cuvantul cheie "antichitati" inapoiaza rapid printr-un motor bun de cautare, 131.000 de rezultate. Dintre acestea, parte sunt platforme dedicate vanzarii de produse si marfuri diverse, inclusiv "antichitati" (si despre acestea voi povesti in introducerea de azi) parte sunt variante on-line ale magazinelor de antichitati (a caror introducere am facut-o saptamana trecuta).
Platformele de vanzare on-line au aparut in dinamica contemporana ca o necesitate de a gasi rapid ceea ce cauti, cu mimin de efort. Intrebarea in acest caz este daca acest tip de comert "cu vechituri" este cu adevarat pretabil unor astfel de marfuri. De ce nu, spun cu siguranta cei care vand prin intermediul internetului. Ba bine ca nu spun cei care colectioneaza.
In functie de priceperea celui care vrea sa vanda, acesta isi marketeaza marfa. Ceea ce vede insa cautatorul este nu atat marketarea, cat posibila frauda. Daca produsul vandut este insotit de fotografii neclare, daca insasi comentariile celui care arunca in piata sunt agramate ori pur ingrate, potentialul cumparator va trece peste anunt. Atitudine, e timpul sa spun aici, nu intotdeauna corecta. Eu nu sfatuiesc pe nimeni sa cumpere fara sa vada iar daca timpul ii permite, poate stabili o intalnire cu vanzatorul.
De aici rezulta o regula: nu este indicat sa ne ghidam dupa criteriul pozei proaste. Ar trebui analizate cu grija toate informatiile care ni se ofera.
Am aici un exemplu, sper sa fie lamuritor.
Intr-o fotografie de semi-detaliu, un vanzator a postat sub titlul "tablouri antice" (sac!) niste rame coscovite, niste panze suprapuse, cea de gros plan de un kitch total. Care putea fi sansa unui astfel de anunt, in conditiile in care titlul era dezastruos pentru un colectionar, ramele erau din anii '80, iar detaliul tabloului din prim-plan era aproape o rapire din Serai? Niciuna, chestiune care mi s-a confirmat ulterior: omul aproape uitase ca are acel anunt, nimeni nu sunase de mai bine de un an de cand era "postat".
De ce am sunat eu? Din cauza unui detaliu din fotografie, piciorul unui obiect de mobilier de care erau sprijinite atrocitatile. Acuma, ce sa va povestesc, fiecare cu expertiza lui. Mie acel picior de mobilier mi-a dat indicii despre vanzator si m-am hotarat sa il vizitez.
Am sa pastrez finalul (rezultatul) vizitei pentru mine; ideea pentru care am devoalat insa prima parte a istoriei este pentru a va exemplifica si a va sfatui sa va comportati ca Hercule Poirot daca accesati anunturile on-line.
A doua regula pe care v-as sugera sa o aveti in vedere este notorietatea platformei de pe care vreti sa cumparati.
Una este eBay si alta este un site local unde anuntul suna asa:
"Zar din epoca romana, descoperit pe malul Dunarii, din teracota, un pic deteriorat din cauza apei si a factorilor de mediu. Pentru informatii si poze mail la [email protected] sau tel. la nr. 07xx xxxxxx ..."
(in acest ultim exemplu nu numai locul postarii este dubios, desi "x"-urile imi apartin...)
Ca sa revin la introducerea despre aceasta piata, a anticariatelor on-line, platforme dedicate, concluzionez ca ea reprezinta o sursa de obiecte colectionabile in masura in care poti face personal verificarile.
Intr-un comentariu ulterior o sa iau cateva exemple de site-uri locale si o sa le discutam impreuna.
Pe curand,
C.
Platformele de vanzare on-line au aparut in dinamica contemporana ca o necesitate de a gasi rapid ceea ce cauti, cu mimin de efort. Intrebarea in acest caz este daca acest tip de comert "cu vechituri" este cu adevarat pretabil unor astfel de marfuri. De ce nu, spun cu siguranta cei care vand prin intermediul internetului. Ba bine ca nu spun cei care colectioneaza.
In functie de priceperea celui care vrea sa vanda, acesta isi marketeaza marfa. Ceea ce vede insa cautatorul este nu atat marketarea, cat posibila frauda. Daca produsul vandut este insotit de fotografii neclare, daca insasi comentariile celui care arunca in piata sunt agramate ori pur ingrate, potentialul cumparator va trece peste anunt. Atitudine, e timpul sa spun aici, nu intotdeauna corecta. Eu nu sfatuiesc pe nimeni sa cumpere fara sa vada iar daca timpul ii permite, poate stabili o intalnire cu vanzatorul.
De aici rezulta o regula: nu este indicat sa ne ghidam dupa criteriul pozei proaste. Ar trebui analizate cu grija toate informatiile care ni se ofera.
Am aici un exemplu, sper sa fie lamuritor.
Intr-o fotografie de semi-detaliu, un vanzator a postat sub titlul "tablouri antice" (sac!) niste rame coscovite, niste panze suprapuse, cea de gros plan de un kitch total. Care putea fi sansa unui astfel de anunt, in conditiile in care titlul era dezastruos pentru un colectionar, ramele erau din anii '80, iar detaliul tabloului din prim-plan era aproape o rapire din Serai? Niciuna, chestiune care mi s-a confirmat ulterior: omul aproape uitase ca are acel anunt, nimeni nu sunase de mai bine de un an de cand era "postat".
De ce am sunat eu? Din cauza unui detaliu din fotografie, piciorul unui obiect de mobilier de care erau sprijinite atrocitatile. Acuma, ce sa va povestesc, fiecare cu expertiza lui. Mie acel picior de mobilier mi-a dat indicii despre vanzator si m-am hotarat sa il vizitez.
Am sa pastrez finalul (rezultatul) vizitei pentru mine; ideea pentru care am devoalat insa prima parte a istoriei este pentru a va exemplifica si a va sfatui sa va comportati ca Hercule Poirot daca accesati anunturile on-line.
A doua regula pe care v-as sugera sa o aveti in vedere este notorietatea platformei de pe care vreti sa cumparati.
Una este eBay si alta este un site local unde anuntul suna asa:
"Zar din epoca romana, descoperit pe malul Dunarii, din teracota, un pic deteriorat din cauza apei si a factorilor de mediu. Pentru informatii si poze mail la [email protected] sau tel. la nr. 07xx xxxxxx ..."
(in acest ultim exemplu nu numai locul postarii este dubios, desi "x"-urile imi apartin...)
Ca sa revin la introducerea despre aceasta piata, a anticariatelor on-line, platforme dedicate, concluzionez ca ea reprezinta o sursa de obiecte colectionabile in masura in care poti face personal verificarile.
Intr-un comentariu ulterior o sa iau cateva exemple de site-uri locale si o sa le discutam impreuna.
Pe curand,
C.
RSS Feed