Micul cumparator va merge cel mai adesea in pietele de vechituri si va cauta obligatoriu in traseul sau magazinele de antichitati.
Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.
Un nivel mai sus si va face si cautari in mediul on-line.
In fotografia alaturata este "matusa Tamara". O vaduva bogata, al carui unic urmas am fost eu, Colectionarul.
Povestioara in sine va este cunoscuta, desigur. Nu si portretul pe care l-am anexat (originea am sa v-o lamuresc in nota de subsol a acestei scrieri).
Piata on-line a vechiturilor a profitat rapid de aceasta metafora si, in variante inedite, gasesti replica respectiva in trei sferturi dintre anunturile de pe internet ori in discutiile telefonice subsecvente. Sintagma "mostenire de familie" substituie lipsa de informatii ori nesiguranta celui care, in disperarea sa de a vinde "pe net" un obiect colectionabil ajuns in posesia lui, ii fabrica istorie.
Minciuna mostenirii nu este insa doar o simpla metoda de marketare ci a aparut mai curand ca raspuns la nevoia fireasca a celui care cumpara de a cunoaste provenienta bunului.
Sa definim ipoteza: sunt colectionar, caut in anunturile "de la ziar" - vorba unui amic - ma hotarasc si dau un telefon. De ce intreb despre originea obiectului si de ce vanzatorul ar trebui sa imi ofere informatii reale. Raspunsul este foarte simplu, nu vreau sa imi cheltui banii pe o "facatura".
Revenind la cvasi-expertiza mea, hai sa o definesc mai bine "pricepere" in lucrarea lemnului, as putea sa identific, teoretic, un obiect de mobilier lustruit manual, cu degetul mare, aratatorul ori podul palmei, fata de unul slefuit cu discul electric. Si trebuie sa fac diferenta, intrucat stiu ca piata falsurilor de mobilier este una dintre cele mai vaste, mult mai vasta decat cea a tablourilor, de exemplu, amatorii fiind din ce in ce mai multi.
Este asadar cel mai simplu sa auzi istoria mostenirii de la matusa Tamara ori de la bunica dar eu unul, colectionarul, ignor cu desavarsire anunturile on-line care imi povestesc despre vaduvia lor. Indiferent ce ar vinde găgăuţă (musai sa pun diacritice la acest cuvant!).
Pe curand,
C.
nota: lucrarea alaturata se numeste "Portret" si apartine pictorului Vespasian Lungu; imaginea este reprodusa aici cu permisiunea proprietarului operei
Povestioara in sine va este cunoscuta, desigur. Nu si portretul pe care l-am anexat (originea am sa v-o lamuresc in nota de subsol a acestei scrieri).
Piata on-line a vechiturilor a profitat rapid de aceasta metafora si, in variante inedite, gasesti replica respectiva in trei sferturi dintre anunturile de pe internet ori in discutiile telefonice subsecvente. Sintagma "mostenire de familie" substituie lipsa de informatii ori nesiguranta celui care, in disperarea sa de a vinde "pe net" un obiect colectionabil ajuns in posesia lui, ii fabrica istorie.
Minciuna mostenirii nu este insa doar o simpla metoda de marketare ci a aparut mai curand ca raspuns la nevoia fireasca a celui care cumpara de a cunoaste provenienta bunului.
Sa definim ipoteza: sunt colectionar, caut in anunturile "de la ziar" - vorba unui amic - ma hotarasc si dau un telefon. De ce intreb despre originea obiectului si de ce vanzatorul ar trebui sa imi ofere informatii reale. Raspunsul este foarte simplu, nu vreau sa imi cheltui banii pe o "facatura".
Revenind la cvasi-expertiza mea, hai sa o definesc mai bine "pricepere" in lucrarea lemnului, as putea sa identific, teoretic, un obiect de mobilier lustruit manual, cu degetul mare, aratatorul ori podul palmei, fata de unul slefuit cu discul electric. Si trebuie sa fac diferenta, intrucat stiu ca piata falsurilor de mobilier este una dintre cele mai vaste, mult mai vasta decat cea a tablourilor, de exemplu, amatorii fiind din ce in ce mai multi.
Este asadar cel mai simplu sa auzi istoria mostenirii de la matusa Tamara ori de la bunica dar eu unul, colectionarul, ignor cu desavarsire anunturile on-line care imi povestesc despre vaduvia lor. Indiferent ce ar vinde găgăuţă (musai sa pun diacritice la acest cuvant!).
Pe curand,
C.
nota: lucrarea alaturata se numeste "Portret" si apartine pictorului Vespasian Lungu; imaginea este reprodusa aici cu permisiunea proprietarului operei
RSS Feed